self-branding…

 duminica… a trecut…
m-am intors de la club… neinteresanta atmosfera, insa interesanta si
foarte amuzanta discutie. prietenul meu patron de club mi-a povestit
despre ofertele primite intre timp… funny… de aici a urmat o
avalansa de discutii pe marginea proiectelor ce eu nu vreau sa le pun
pe roate… de ce? pentru ca avem viziuni diferite… imi ramane
prieten, insa partener de afaceri nu… si-am stabilit foarte clar
acest lucru azi…

i-am povestit ca sambata seara am fost in Oscar si ca la ora 21.00
nu mai era nici o masa libera. toate erau rezervate de miercuri… ori
asta numesc eu un club de succes… si-am punctat la modul cel mai clar
diferentele noastre de viziune, pentru a scuti timp inutil dedicat
discutiilor far’ de finalitate… il admiram pe vremea cand eram un
pusti iar el organiza primele seri studentesti din orasul asta.. era un
pionier in domeniu… avea o viziune si avea un curaj de a face altceva
decat faceau toti ceilalti la vremea respectiva… timpul a trecut… a
ramas pionierul acelor vremuri… acum este excesiv de conservator, iar
asta ma scoate din pepeni… ii place ca dintr-o chestiune banala
debitez zeci de idei tocmai bune de puse-n practica, dar atat… i-e
teama… nu mai are incredere-n viziuni…
fiindu-mi prieten, ii dau sfaturi cand mi le cere… poate crede ca am
vreun interes… neah! am fost clar, pornesc lucruri cu cei care au
acelasi drum cu mine… eu imi vad drumul… si tovarasii de drum.. pe
el il vad ca prieten, atat…

ramane sa-mi pun pe picioare propriul club… s-ar putea sa dureze 3-5
ani… insa vreau sa-l fac cum trebuie, vreau sa fie clubul visurilor
mele. i-am gasit si nume, stiu si cum va fi interiorul, ce muzica va
fi, ce evenimente vor fi acolo, cine intra si cine nu intra, cum va fi
personalul, am organigrama , tot… ramane sa-mi gasesc finantele…
si-i voi aminti ca a promis ca-n acel moment va veni si va matura 365
de zile clubul, fara nici un ajutor, gratis.. oook!…

azi am lucrat cu Relu la ‘nomad’… i’m on my way…

apoi, am fost invitat sa vad un acordeonist de la mama lui, intr-o
carciuma selecta… nu-mi plac manelele, desi inca ma lovesc de ele in
club… cel putin e semnalul de plecare pentru mine… insa muzica
lautareasca , autentica, imi place la nebunie… acesta era motivul
pentru care mergeam intr-un loc anume unde stiam ca se canta pe bune…

si-am fost… carciuma selecta, lume buna… am nimerit la o aniversare
a unui lautar.. nu asta conta… nu de asta ma aflam acolo…
l-am vazut… l-am auzit… altminteri as fi spus ca nu e adevarat…
bun.. teribil de bun… demential… acordeonul ii statea in mana cum
ii sta chitara lui Clapton, taticu’ muzicii din capu’ meu… acorsuri
imposibil de luat in mod normal, rasturnari inimaginabile… asta nu
mai era lautar ci muzician… cum am vazut unul pe Mezzo… plus ca mai
canta cu el o solista… dupa cateva lautaresti de la mama mamei lor,
Relu m-a avertizat ca tipa canta chiar si piese ale Aurei… cum care
Aura? Urziceanca!… am ras, mi-am vazut de papa… si-am ramas cu
furculita la jumatatea cursei, intre farfurie si gura…
chiar canta Aura Urziceanu … am lasat farfuria deoparte, mi-a trecut
de mancare si-am ramas atent sa urmaresc fiecare nota scoasa de
corzile-i vocale… nici un fals, nici o abordare indecisa a
cantecului.. stia ce canta si canta bine.. asa ca i-am invitat la masa
si le-am propus direct sa scoatem un disc… poate ar fi trebuit sa le
arunc un contract pe masa, insa n-aveam la mine asa ceva… eu venisem
sa mananc ceva, sa beau o cafea cu Relu si sa-mi prezinte doi prieteni
care cantau in carciuma aceea.. atat…

le-am explicat ca tre’ sa-i am in studio, le-am explicat ce proiect vad
pentru nenea cu acordeonul… pentru ea, tre’ sa ma mai gandesc… Relu
a ramas un pic nauc… stie ca-s cu capu’, ca debitez ceva ce poate el
gandeste mai putin ca ar fi posibil… cafe concert cu acordeon in prim
plan? hei, nimic nou sub soarele muzical, insa am in cap un amestec cu
liquid grooves de-mi suna deja-n creier… omu’ a acceptat… poate
credea ca vreau sa produc un album de lautaresti… asta o poate face
multa lume.. eu am de gand sa fac altceva… asa ca de maine/azi mai am
ceva nou la ce rumega…

am stabilit ce era de stabilit, m-am ridicat de la masa si-am plecat
spre club.. Relu fireste ca m-a condus pana afara… uhaaaaa, eram deja
nauc… am promis ca voi frecventa locul… chiar mi-a placut… chiar mi-a placut,
zau!

imi plac copiii ce-au visuri muzicale… ce-si dedica timp sa studieze
un instrument in timp ce altii fluiera dupa femei sau bat mingea pe
maidan…
si azi mi-au trecut pragul doi astfel de copii… Andrei imi e
prieten.. tin la el aproape cum tin la frate-meu… si stie… a fost
alaturi de mine cand toti ceilalti credeau ca-s nebun sa-mi dau demisia
din job-urile mele spectaculoase pentru a-mi face un mic ceva al meu…
insa stie ca ajut cand am pe cine ajuta, ca-n netimpul meu pot gasi un
ragaz pentru un alt mic ceva ce incepe de la zero…

iar azi mi-a venit cu o propunere tentanta… asa ca voi produce si rock… unul
de bun gust dupa standardele mele muzicale…
mi-au adus inregistrarea din Big Mamou … pentru un debut si cele
cateva luni de repetitie aleatorie, e o mare treaba… chiar am fost
mandru de Andrei… plus ca miercurea trecuta a cantat in Phoenix..
n-am ajuns, ii promisesem lu’ nenea Ianos ca dau pe la club…

insa voi produce si "Linia 2"… si-i voi scoate-n linia-ntai… deja stiu cum…

ha, a trecut de ora patru… ma duc sa-mi pun de-o cafea.. tre’ sa
retusez un script pentru un client programat maine, plus un planning
pentru campania audio [radio/magazine]…

frate-meu s-a culcat probabil suparat pe mine ca uneori raman uimit de
actiunile sale… sper sa-i treaca.. daca nu, asta e! i-am dat
suficient de multe motive pentru a se considera suparat cu motiv…
insa are o misiune grea: sa fie frate-meu!
stiu cat de greu este pentru cei din jur sa tina pasul cu miscarile-mi
bruste… schimb ades directia, viteza, ritmul de probabil ametesc…
ades nu-i bag in seama, stiu.. is cufundat in mine… si mai ades imi
pare neimportant ce lor le pare important si invers… cum imi spunea o
cunostinta: "esti diferit"… eu sau restul? ades ma simt un Oblio,
insa asta imi provoaca seisme… dar atata vreme cat imi mai pot
permite luxul de-a fi eu, e ok…

multe lucruri is pe rol… saptamana aceasta imi voi baga nasu’-n acest
blog… si-l voi schimba… vreau sa-l aduc la faza initiala…si sa
pun pe picioare acel site de care pomeneam intr-un post anterior… si
voi aduna cei mai activi oameni din spatiul asta.. virtual si real…
pentru ca asta vad…

 azi mi-am dat seama ca am scapat un amanunt… fac ce fac, ce
vreau, blah blah… fac branding, rebranding altora, da’ m-am uitat pe
mine… o analiza scurta facuta azi m-a convins ca e cazul sa-mi dedic
o bucata de vreme sa ma pozitionez sanatos pe drumul ce-am apucat… si
sa devin un brand… e greseala capitala comisa pan’ acu’… si culmea,
a trebuit sa vina cineva sa-mi atraga atentia asupra acestui lucru…
am orbit?…

Acest articol a fost publicat în 17, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

(insereaza codul din stanga)