Archive for Decembrie, 2005

back in biz…

Vineri, Decembrie 30th, 2005
gata, vacanta s-a terminat! e vremea sa ma reapuc de treaba, cu
atata mai mult cu cat am o mutime de treaba… clubul e gata, a iesit
nemaipomenit, maine/azi imi instalez cele trebuincioase si tre’ sa-mi
pun la punct setul pentru noaptea de Revelion… tre’ sa iasa bine!…
butelcutza
metalica [cam mare de purtat in buzunaras] cu =B= adusa-n dar de George
m-a mai destins un pic, iar vizita la Si a fost si mai deconectanta…
maine, back in da track… pun lucrurile pe roti… ba nu, pe senile,
ca de asta data vreau sa las urme peste tot!…
  • Share/Bookmark

ciocolatiu…

Vineri, Decembrie 30th, 2005
imi place ciocolata… neagra, amara, cu cat mai multat cacao in
ea… din acest motiv, azi, la Metro, am luat tot ce era pe raftul
Anidor la ‘capitolul’ Dark… pentru ca se gaseste extrem de greu la
en-detailisti… iar restul firmelor facatoare de ciocolata n-au reusit
sa egaleze performanele Anidor-istilor…
mi-a placut si
‘Charlie and the Chocolate Factory’.. filmul… da, cel cu Johnny
Depp… aflat la Bucuresti, ii povesteam lui Gelu imaginea cascadei de
ciocolata ce facea ca intraga compozitie sa capete o finete de
neegalat… iar Gelu, mi-a povestit razand ca exista asa ceva, la o
scara mai mica ce-i drept, in City Mall-ul din zona in care
locuieste… bine pozitionat prietenii nostri, zau… asa ca am vrut
cascada de ciocolata… sa papa din ea… si-am vazut-o…in fapt erau
doua masinarii ce printr-un circuit asemanator artizanalelor instalatii
de apa, mixau ciocolata alba, respectiv cea neagra, pastrand-o intr-o
stare fina… niciodata n-am incercat ciocolata cu fructe, adica
fructul praspat coperit cu ciocolata… cum acolo ideea mi-a parut
interesanta am luat si banana, si mix de fructe, si salata de fructe
imbracata-n ciocolata alba si neagra, intr-o forma simbolizand un dulce
yin si yang…
combinatia este dementiala… iar cand ma fac
mare vreau un Willy Wonka Factory in miniatura la mine-n batatura…
sa-mi indulcesc prietenii…
  • Share/Bookmark

Becker Brau…

Vineri, Decembrie 30th, 2005
in prima noapte de Craciun, Gelu mi-a povestit de un loc numit
Becker Brau… o berarie germana din zona in care locuieste… si mi-a
spus ca tre’ sa mergem acolo sa aud orchetra de acolo cum canta…
si-am fost…
beraria aceasta functioneaza pe locul fostei
fabrici de bere Rahova. au in spae o mica fabrica de bere, astfel ca
toata berea este proaspata.. foarte proaspata… filtrata si
nefiltrata… asa cum numai intr-o fabrica de bere poti bea… practic,
toata berea se consuma in acel loc… in acel loc in care se si
fabrica…  
amplasamentul este in stil bavarez… de la
amenajarea interioara pana la bucate, de la costumatia ospatarelor si
pan’ la muzica orchestrei… ah, da, de la oorchestra a pornit totul…
desi-n
mod normal in aceea seara n-aveau program, oamenii au fost chemati sa
cante, asa ca m-am considerat norocos ca i-am putut savura ‘live’… 9
oameni, 9 intrumentisti… ‘notisti’… trei saxofoane, 2 trompete, un
trombon, o chitara armonica, o chitara bass si o toba.. Carpaten Show,
asa se numesc… sau se numeau, c-am inteles de la seful orchestrei ca
si-au schimat denumirea… iar in repertoriu au de la ‘Cavaleria
Rusticana’ pan’ la popularele noastre cantece… iar totul e fost cat
se poate de electrizant atata vreme cat toata lumea a cantat si a
topait…
aflat la masa cea lunga, cu Huliette, Gelu si
Maria, am gasit de cuviinta sa gustam cate ceva din bucatele
bavareze… painea – nemaipomenita… neagra, coapta la cuptor, cu fel
si fel de seminte pe deasupra… si-un gust ce se-mbina naucitor de
bine cu cartofii facuti in stil german, cu cremwurstii nemtesti si cu
platoul bavarez comandat… cartofii-n stil german sunt asemanatori
cartofilor taranesti ce se gasesc in bucataria romaneasca… numa’ ca
au alt gust… n-am reusit sa-mi dau seama de la ce, desi la suprafata
nu vedeam decat cartoful, ceapa si mezelul amestecati in platou…
cremwurstii sunt mai degraba wursti… asemenea celor polonezi… mari
si grosi, insa teribil de gustosi… far’ de apa, iar in combinatie cu
mustarul fin anexat si cu berea (de care voi vorbi mai tarziu), rezulta
o experienta la alt nivel din punct de vedere exploziei de arome ce se
declanseaza-n desfasurarea actiunii… platoul bavarez s-a distins prin
leber-ul extrem de fin… mai fin decat tot ce-am putut manca pana-n
acest moment… hreanul a completat tot ce era asezat cu migala-n
platou, iar berea…
eh, berea e poate centrul povestirii
mele despre Becker Brau… ca locul are fabrica proprie de bere e una,
insa sa vezi cum se face berea si s-o bei e alta… datorita unor
conjuncturi favorbile, am fost condus in fabricuta de bere sa vad totul
pe viu… stiu, is norocos, desi nu-s bautor de bere… dar in seara
‘ceea am fost… bere nefiltrata, la halba… da, la halba, c-am
inceput cu o halba normala, apoi coplesit de gustul berii am comandat o
halba de un litru… n-am facut nici un banzai, insa berea a completat
tot tabloul serii petrecute in beraria lu’ nenea Becker [acelasi cu cel
care ctitoreste firma de elicoptere ce-a transportat starurile ce-au
dus d'ale gurii sinistratilor din zonele inundate, acelasi ce-si face
veacul prin trupa Salamandra]…
repet, orchestra de acolo
canta de nu se poate, au un repertoriu de culturalizeaza lumea chiar si
la o bere… iar in acel loc, la beraria germana Becker, o sa-mi duc
prietenii de-acu’ incolo… ca-mi place…
  • Share/Bookmark

marele mancau din micul Paris…

Vineri, Decembrie 30th, 2005
cred c-ar trebui sa-mi reconsider pozitia fata de orasul
Bucuresti. e foarte adevarat, dupa 3 zile aerul imi devine irespirabil,
lumea-mi pare un pic mai altfel acolo, insa tre’ sa recunosc ca-n cele
3 zile de Craciun m-am simtit teribil de bine alaturi de prieteni. m-am
rupt de ale mele, desi credeam ca n-o sa reusesc, am mancat pana am
capatat o aerodinamicitate aparte gratie reliefarii burticii, am
cunoscut lume si-am petrecut clipe minunate cu oameni de calitate.
toate astea-n Bucuresti, orasul caruia i-am refuzat orice oportunitate
ce mi-a oferit-o…
toti prietenii cunosc faptul ca-s un
pofticios in ale gastronomiei, iar asta se datoreaza faptului ca mama
mea gateste intr-un mod ce-mi serveste intotdeauna ca mijloc de
comparatie vis-a-vis de savoarea bucatelor… asa ca oricand, gust din
toate cate putin… iar daca-s multe feluri, asa cum se intampla la
masa de Craciun, e jale mare… din toate cate putin, iar apoi de la
capat cu ce-mi place… si-mi plac multe, in special ‘porcariile’,
orice din carne de porc… stiu, asta chestiune contravine perceptelor
religiei, insa-s impacat in pacatele mele.. iar cine-o fi sa fie far’
de pacat, sa dea cu piatra cat o pofti, insa ce-mi place, imi place…
impacat
in pacatul meu m-am infruptat din tot ce se infatisa in fata ochilor
pofticiosi… totul conform ritualului meu de gurmand… putin din
fiecare… si-apoi de la capat cu ce-mi place…
m-am tot mirat unde intra atat, da’ pot spune ca pofticioasele-mi simturi au fost satisfacute pe deplin…
am simtit acest Craciun din plin, desi Ajunul m-a gasit extrem de ocupat…
l-am simtit prin toti porii, insa acu’, intors acasa, au altii grija sa-mi reaminteasca faptul ca frumosul e limitat…
hei,
chiar n-am de gand sa servesc bullshituri dupa toata perioada asta…
iar pentru 2006 o sa fac sa fie Craciun in fiecare zi…
  • Share/Bookmark

Xmas…

Luni, Decembrie 26th, 2005
ziua de Craciun mi-a adus ceea ce mi-am dorit… o gura de aer proaspat, chiar in orasul ce-l gasesc a avea cel mai irespirabil aer din cate am respirat vreodat’… am ajuns in Bucuresti, cu greu datorita stilului meu de-a fi gata la timp, la prietenii carora de multa vreme le datoram o vizita… suntem deja cantonati la Maria si Gelu, ospatati si distrati pan’ peste cap… am baut din hanniballecterianul vin de Chianti ce l-am facut cadou lui Gelu… yummy…
in rest, ma simt aerisit… am evadat un pic dintre peretii gandurilor mele… mi-am dat seama ca anul acesta am devenit foarte incordat si-ncrancenat pe luptele mele interioare… am un task in plus pentru 2006, da’ pan’ atunci mai e… un pic…
pe drumul spre Bucuresti mi-am sunat prietenii din cercul meu de incredere pentru a le ura Craciun Fericit, asa cum numa’ un Mos Craciun tatar o poate face… am mai aflat una-alta, da’ scopul in sine a fost acela de a-mi exprima respectul fata de ei… cunoscutii stiu ca nu fac complimente sau urari, insa atunci cand le fac, le fac… fara nimic formal, protocolar sau imbracat in limbaj de lemn…
iar Craciunul acesta, desi nu-i in apanajul originii-mi nomade a avut si are un efect asupra mea…
ma bucur ca-s departe de ale mele… daca as fi ramas in Constanta-mi prea iubita, fara doar si poate n-as fi fost rupt de ‘to do list’-ul meu… iar in asta lista tre’ sa mai inserez o pozitie permanenta… stiu care… asa ca, Ho, Ho, Ho… Craciun Fericit!
  • Share/Bookmark

Ajun…

Duminică, Decembrie 25th, 2005
Ajunul m-a gasit extrem de ocupat, asa ca n-am luat parte la
pregatirile de anul acesta… bradul a fost impodobit fara mine, la
curatenia generala am lipsit… asta pentru ca acu’, de Sarbatori, am
mai multa treaba ca oricand… si nici macar nu lucrez pentru Mos
Craciun…
am terminat prezentarile audio pentru Muzeul
Taranului Roman… o oarecare doza de satisfactie adie prin mine pentru
simplul fapt ca fac ceva ce nu mi-am inchipuit vreodata sa fac…
azi
dimineata, cu ochii carpiti de somn, am mai terminat o reclama careia
nu-i dadeam de cap… cum sa fac ceva pentru petrecerea de revelion si
sa nu sune la fel ca celelalte spoturi difuzate pe radio gen: ‘Revelion
2006 in club/bar/restaurant X/Y/Z?’ am scos-o la capat pan’ la urma iar
clientul a fost foarte multumit.. numa’ sa mai gasesc loc pentru
difuzare, ca-s pline calupurile…
in seara asta am fost
chemat sa pun pe picioare un eveniment in Basarabi, eveniment sustinut
de Primarie… am fost, ca mi-s prieteni… a fost si Selena,
ex-Candy… n-am avut ce sa-i fac, sonorizarea nu era a mea… insa,
per ansamblu, totul a fost OK… imi pregatisem un set cu muzica super
noua, insa mi-am dat seama ca nu tine… of, of…
perioada asta n-am reusit sa scap de acel ‘fara cinci’… is tot in netimp, da’ mai am un pic si pun totul in ordine…
zilele
trecute am fost la ziua mamei mele… mi-am rupt programul si m-am
prezentat ‘la masa’… si cand spun de ‘la masa’ acasa la mama, pai e
la masa… in ale bucatariei le mestereste teribil… stateam si ma
uitam la ea… a imbatranit… nu prea tare, insa indeajuns cat sa
observ ca anii si-au pus amprenta si pe chipul ei… stiu ca nu-mi
intelege modul de-a fi, stiu ca multe reprosuri vor ramane nespuse,
insa s-a impacat cu ideea ca-s ocupat mai tot timpul… numai eu nu-s
impacat in aceasta privinta…
azi m-a sunat si Razvan… a
venit in Constanta sa-mi aduca niste concerte la care tanjeam de multa
vreme… a venit iar eu eram in drum catre Basarabi… maine voi lua
drumul Bucurestiului si nu voi reusi sa ma intalnesc cu el… ufffff…
daca
e sa-mi recapitulez Ajunul anilor trecuti pot spune ca acesta e cel mai
sumbru pentru mine… in 2000, in Ajun, difuzam la Radio Contact [pe
atunci] o piesa la care lucrasem 3 zile non-stop doar pentru a fi
difuzata cateva zile… anul trecut impodobeam bradul alaturi de cei
apropiati mie, deghizati in Mosi Craciuni si-n reni… anul acesta am
fost prea ocupat sa mai am ochi pentru toate cele ce-mi faceau inima
sa-mi tresalte… asa c-am ratat bucuria Ajunului… si probabil ca
le-am luat si din bucuria celor dragi, neparticipand la tot
‘ritualul’…
maine/azi voi pleca la Bucuresti sa-mi petrec
Craciunul cu prietenii de acolo… bucuria lor va fi tristetea
prietenilor de aici… nu m-am vazut de ceva vreme cu ei, iar dupa ce
ma reintorc o voi lua de la capat… as putea face cumva sa ma clonez?
as putea face cumva sa ma rup in bucati si sa-mi trimit bucatile din
mine in toate locurile in care as vrea sa fiu?
n-am simtit nimic de Ajun… parca-s gol.. mintea mi-e conectata tot la ‘to-do list’-ul meu…
si ma uit adanc in mine si vad un gol ce creste…
dar daca tu, cititorule, nu esti ocupat in asta perioada, ai face bine sa te bucuri alaturi de cei dragi de aste zile…
Sarbatori Fericite!…
  • Share/Bookmark

ieri-azi-maine…

Joi, Decembrie 22nd, 2005
nu, maine nu exista…
habar nu am de-o fi sa vina
poate ca da, poate ca nu,
dar azi e singurul ce poate sa-mi convina
in foamea ce o simt
chiar cand mi-e clipa plina …
 
nu, nici ieri nu mai exista…
a fost, s-a dus,
de azi a fost rapus.
s-a scurs…
asa c-accept un maine
da’ maine, cand e azi…
cum ieri azi nu va fi

nimic nu-mi pot hrani

cu fapte consumate
temeinic ‘capsulate
in zona cu-amintiri…
 
nici ieri, nici maine
nu-s zile pentru mine.
il vreau pe azi, intreg
savoarea sa-i culeg… 
  • Share/Bookmark

creativii lu’ 2005

Joi, Decembrie 22nd, 2005
exista topuri fel de fel, ce masoara in genere gradul de
recunoastere al acelui ceva scos la mezat, bun pentru-a fi masurat…
topurile-s la moda… si-s convins ca daca as scrie despre un top al
celor mai fierbinti femei interesul ar fi mai mare.. da’ n-am sa fac
asta pentru ca-mi pare nonsensistic sa-ti proptesti simturile pe-un
clasament al unor fapturi la care [poate] tanjesti si-apoi sa te
intorci la a ta si sa-i spui: ‘esti cea mai cea dintre toate’…
‘rasfoind’
internetul am gasit in paginile unei publicatii preferate un top al
celor mai creativi oameni pe anul ce tocmai da sa treaca… de unii
nici eu n-am auzit, insa acu’ am aflat cate ceva despre ei… iar daca
tot au fost desemnati ca atare, atunci cred c-ar fi indicat sa-mi
clatesc neuronii prin ograda mentalitatii lor cautand raspunsuri la
nebuloasele mele…
 
pe treapta cea mai de
sus l-am gasit pe Malcom Gladwell, scriitor… omu’ scrie la faimoasa
[la ei!] gazeta New Yorker  si-a devenit sclipitor in scrisul ce
tine de business-uri… a publicat doua carti ce conteaza enorm in
lumea afacerilor… ‘The Tipping Point’ si ‘Blink’…. carti ce le caut
inversunat de ceva vreme…
 
secund, Bill Drayton… fondator si CEO al
ASHOKA. functia de CEO ramane un subiect bun de dezbatut mai tarziu,
insa nenea Drayton a creat o retea de 1500 de Ashoka Fellows prin vreo
53 de tarisoare [la noi nu] prin intermediul carora intreprinzatorii
din domeniul social ce lucreaza in circumstante ostile beneficiaza de
ajutor, idei si protectie… si acu’ ma minunez cum de n-o fi auzit de
mediul ostil din Romania…

pe locul trei am gasit-o pe tanti Wenda Millard, CSO [Chief Sales
Officer] la Yahoo. ea are meritul de a fi dat un nou sens si-i directie
noua serviciului client din armata de vanzari a Yahoo. papa brandingu’
si advertisingu’ pe paine, le aplica, si-n plus are o afinitate mare
fata de Internet.

Elon Musk – locul 4. fondator al Space X. un srl de pe marele web ce a
implementat PayPal… viziune mare si visuri pe masura.. partic…
chiar incredibil de practic uitandu-ma la performantele sale… iar cu
aceasta dexteritate de-a transpune totul in real, vrea sa creeze o
naveta spatiala privata pentru calatorii pe orbita… ambitia cea mai
mare e si cea mai simpla [zice el]: sa construiasca o racheta rapida,
ieftina si mai buna decat toate ce-au existat vreodata… ambitios, nu?

 
Peter
van Stolk este fondator si CEO la firma sa, Jones Soda CO… e pe locul
5… cu ce se ocupa e clar, insa creativitatea sa are la baza
comentariile consumatorilor produselor sale… apleaca urechea la ce
spune, ce-si doreste ‘clientul nostru, stapanul nostru’ si da nastere
la varii arome, nume ciudate de produs si culori nemaiintalnite la un
produs ce are la baza apa, sau sifonul. are un stil apare de a-si face
clientii sa simta ca ei detin brandul sau, incat afacerea ii merge ca
unsa… 
 
Jon R. Katzenbach e scriitor ce detine
srl-ul pe nume Katzenbach Partners.  scrierile sale dezvolta
conceptul de strategie de afaceri ce implica intreaga organizare a
companiei, de la ai de jos pan’ la ai din varful piramidei ierarhice…
teoria sa aplicata a dat roade, performantele au crescut, asa ca omu’
se bucura de succes din partea celor ce vor sa-si creasca rezultatele
firmei devenind centrati pe angajati… in Romania is sigur ca nu s-ar
bucura de mare succes… d’aia…
 
 pe 7 e CEO-ul si presedintele Ideo, Tim Brown. nenea
Brown [o fi ruda cu Dan ala de scrie romane politiste ce au mare
trecere la naivi?] are ce are cu designul… crede ca designul are
abilitatea de-a cristaliza strategia si telurile unei companii, de a le
face tangibile in forma finita de produs… drept urmare multe firme au
batut palma cu designul, o chestiune ce n-are multe-n comun cu
aruncatul de-a valma de texte si grafice pe-un ambalaj menit sa imbrace
un produs ‘made in Romania’… de la ast crez, firma ce-o carmuieste a
devenit lider mondial la capitolul design de produs…

8… Dave Ulrich… scriitor si consultant… a consultat shtabii de la
GM si GE… da, General Motors si Electrics… si-a dat demisia pentru
a deveni presedinte misionar al Bisericii Mormone [nu-i ruda cu
marmota]… timp de trei ani a dat cu sapa pe-acolo… cred ca s-o fi
plictisit ori o fi fost mistuit de dorul de-a da sfaturi unor
conducatori de firme insuficient de capabili, asa ca s-a reintors in
bransa ‘consultatorilor’ de profesie… sta bine la capitolul resurse
umane unde a facut ceva inovatii in domeniu…

 
mai
toata lumea a auzit de Timberland, firma… Jeffrey Swartz, CEO-ul
firmei e pe locul 9… tipu’ a demonstrat practic ca implicarea sociala
poate dezvolta calitativ orice organizatie… asa ca-si plateste
angajatii pentru ca 40 de ceasuri pe an sa se implice in actiuni de
voluntariat… o zi pe an este desemnata ‘Serv-a-palooza’, ziua
caritabila a firmei sale… numa’ anu’ asta a sustinut 170 de proiecte
in 27 de natiuni, ceea ce inseamna 45.000 de ore de voluntariat… 
 
multe
profesii ale acestor oameni sunt comune, chiar daca si-o desfasoara in
cadrul unor companii de calibru… poate au aceeasi pregatire
[teoretica] invatata la scoala de ai nostri omologi de functii… insa
felul in care vad lucrurile, ades nebunesti, si modul in care le
aplica, ii fac sa merite titlul de ‘cei mai creativi’.. chiar daca nu
lucreaza-n advertising… 
indiferent
de domeniu… se poate…. altfel decat un constiincios robotel ce
presteaza lucruri pentru o banala [poate] simbrie… 
  • Share/Bookmark

tic-tac…

Miercuri, Decembrie 21st, 2005

il ascult cum curge,

cum se prelinge lin

dar necrutator…

cum transforma prezentu’-n viitor

prezentu’-n trecut,

iar tot ceea ce pot s-ascult

e ticaitul surd

al clipelor ce curg.

se varsa-n amintiri

ce poate vreodata

fi-vor depanate

in vremuri poate goale

sau poate arhipline de prea banale

lucruri,

fapte,

oameni…

ma enerveaza si totusi n-am ce face

il ascult cum se prelinge-n mine cu zgomot de tic-tac

desi el, timpul, tace…

  • Share/Bookmark

20 decembre…

Miercuri, Decembrie 21st, 2005

marti… 3 ceasuri rele? nicidecum… totul a decurs asa de liiin…
drumuri de colo-colo pentru a interconecta anumite chestiuni ce le
vreau puse pe picioare…
n-am reusit sa inregistrez materialul pentru Muzeul Taranului Roman,
varianta engleza, insa maine voi face cumva sa termin si acest task…

dorinta mea de-a umple anul ce va sa vina prinde deja contur… multe
lucruri deja prin contur inca de pe-acu’… doar sa ma tin bine fizic
si mental… in rest, le voi duce pe toate… asa multe cate mi-am pus in cap…

am terminat si cu clubul pe aceasta seara… chiar daca a fost marti
si-n tot orasul miscarea este slaba de tot, clubul a fost plin.. am
facut petrecerea de Mos Craciun pentru studentii ce-n acele zile de
Sarbatori vor pleca pe la casele lor… cele 100 de caciulite de Mos
Craciun puse la intrare ca tinuta obligatorie s-au epuizat repede…
cel putin cand am ajuns la club am avut o imagine foarte frumoasa-n
fata ochilor… toti cei care erau la mese aveau pe cap astfel de
caciulite… rosii… cu mot alb… mie mi-a parut ca o imagine
desprinsa din Alba ca Zapada si cei foarte multi pitici.. erau cumintei
toti… la miezul noptii a venit si Mos Craciun… pe sania ‘ceea cu
roti mesterita de nenea Ianos pret de o dupa amiaza… sanie trasa de 6
spiridusi… si-au venit de pe bulevard in timp ce eu ma minunam oare
ce o fi fost in mintea conducatorilor ce treceau pe langa originalul
vehicul… he, he… Mos Craciunul a coborat din sanie, cu desaga pe
umar… s-au impartit cadouri… dorintele au prins incet-incet glas,
insa nici una spectaculoasa… masini, examene luate si alte cateva
lucruri ce si le poate dori oricine… insa a fost frumoasa seara..
mi-a placut… ah, si-a fost far’ de manele… chiar l-am felicitat pe
nenea Ianos ca-mi face hatarul si macar intr-o astfel de noapte ma
scuteste de ‘au-au-au-au’-ri…
sunt ultimele mele seri de XS… sunt acolo si totusi nu-s… deja
gandul mi-e la ce vreau sa pun pe picioare-n mai putin de o luna…
plin… plin il vreau.. anul… sa dea pe-afara…

  • Share/Bookmark
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A