Archive for Februarie, 2006

dungulite enervante…

Vineri, Februarie 24th, 2006
mi s-a stricat tamburul de la imprimanta… pfoooaaa!
am
printat un contract si a iesit cu o dungulita pe mijloc… deja ma ia
cu nervi de la stomac… cum sa-i dau clientului asa ceva? si n-am timp
sa vad de unde iau tambur de schimb pentru laseru’ ranit.. clientul
vine sa-si ia ‘marfa’ iar eu ii pun in fata niste hartii zebrate…
asta-i de rau!… 
  • Share/Bookmark

mission acomplished…

Vineri, Februarie 24th, 2006
am fericit un client… ieri am demarat campania pe Guerilla si
desi s-a recurs la o singura difuzare pe zi ca sa ne incardam in buget,
a avut feed-back deja… tot ieri, pentru acelasi client, am demarat
campania pe web… prima pentru mine, asa ca am avut de bagat la cap
multe chestiuni… si le-am bagat ca s-ar putea sa-mi foloseasca… iar
clientul e fericit foarte… ca totul merge conform previziunilor… na
ca se poate si cu bani mai putini, da’ bine plasati… nu stiu daca am
fost doar inspirat sau alegerile provin din informatiile acumulate-n
tot acest rastimp… da’ e ok… clientul fericit, iar fericirea lui ma
face si mai fericit decat sunt! mai, da’ am zis ca renunt la
publicitate!… 
  • Share/Bookmark

bune, rele, da’ vesti…

Vineri, Februarie 24th, 2006
bune, rele, astea-s vestile… nici nu mai stiu care cum sunt…
vestea buna era ca luasem hotararea sa renunt la publicitate… sau era
vestea rea? cert este ca ma saturasem de mici compromisuri, de alergat
dupa banii cuveniti, de ascultat atotstiutorii, de contrat rau
platnici… asa ca era o veste buna ca am putut lua o asemenea
decizie… sau rea ca nu ma ‘lasa’ inima? vestea rea e ca nu m-am
lasat, in caz ca vestea de dinainte a fost buna… sau buna pentru ca
lucrez pentru clienti seriosi de asta data… am iesit pe Guerilla, am
pornit un webcampaign, azi am facut scenarii si-au fost acceptate…
vestea rea e ca am de facut in noaptea asta 3 reclame, da’ vestea buna
e ca-mi place desi vestea rea ca n-o sa mai am timp pentru
inregistrarile muzicale a fost anihilata prin vestea buna c-am devenit
mult mai organizat… dar vestea rea e ca azi baietii n-au venit sa
‘traga’ desi vestea buna e ca am lucrat pentru featuringu’ rapperului
de frate-meu cu Linia2… vestea buna e ca piesa e buna desi vestea rea
e ca albumul linia 2 nu va iesi pe 17 daca vor continua sa chiiuleasca
de la inregistrari… vestea buna e ca luni o sa scot contractul la
vedere, desi vestea rea e ca o sa-i oblig sa vina la inregistrari ca sa
primesc vesti bune ca lansarea se va face la data stabilita, fara
amanari… vestea rea e ca ieri m-am retras de la o licitatie pentru ca
ma enervase concurenta care incerca sa strice piata, practicand preturi
mici si calitate spre zero… vestea buna e ca am castigat licitatia
desi vestea rea e ca o sa fiu ocupat cu campania asta… vestea buna
este ca am pastrat un client international in portofoliu desi vestea
rea e ca va trebui sa trag si mai tare de mine sa nu pierd prioritatea
numarul unu… o veste buna e ca am terminat articolul pentru Juranalul
National desi vestea rea este ca azi cochetam cu niscaiva complexe
referitoare la pana-mi vorbitoare, pe motiv de neadaptare la ideea de
baza a proiectului… vestea buna e ca mi-am dat frau liber la pana,
desi vestea rea e ca o sa-mi pun poate lume-n cap pentru punctul meu de
vedere… consider veste buna faptul ca ‘hute’ s-a declarat multumita
de materialul trimis chiar daca pun la veste rea faptul ca n-am scapat
de intrebarea: ‘oare ceilalti ce-or scrie?’ vestea buna e ca gandul
c-am ramas eu, chiar si-n scris, m-a mai linistit, desi rea veste e ca
nu mai sunt la fel de sigur pe mine ca inainte… ca voi lucra la asta
e vestea buna, da’ faptul ca am de lucru si inchei aici e veste rea…
sau buna… eh, vesti!…
 
Treating
“any old job” as if it were your dream job, is the fastest way to spark
the kind of life changes that will yield your dream job.

Same for any old house, friend, day, life… or pair of espadrilles.

  • Share/Bookmark

Milidi…

Vineri, Februarie 24th, 2006
am trecut zilele trecute prin fata teatrului, iar neuronu’ meu n-a
facut sinapsa corespunzatoare. chiar deasupra usii de la intrare era un
steag negru cu cruce si doua initiale… M si T… am mers mai departe
si nu cred ca m-am gandit mai mult de o secunda la persoana care ar fi
putut fi… pentru ca la Fantasio nu cunosc multa lume… multi sunt
noi, iar eu din turnu-mi cel de fildes nu prea mai am chef de multe
conexiuni… poate-am devenit prea ‘apretat’ sau poate-s doar obosit,
habar n-am… cert este ca nu mi-am batut capu’ sa vad daca printre
persoanele ce le cunosc cineva poate avea M si T ca initiale… azi,
huliette m-a intrebat daca a murit Milidi… hei, chiar nu-mi pot
imagina asa ceva… Milidi e bine pe picioarele sale, chiar de a
inaintat un pic in varsta, deci imposibil sa fie el… insa eram deja
confuz si cum semnul de intrebare crestea, am pus mana pe telefon si
mi-am sunat un prieten care lucreaza acolo… da, initialele erau ale
lui… era adevarat… se stinsese.. duminica fusese inmormantat iar eu
am aflat abia joi… un accident vascular cerebral de neconceput… s-a
dus… si-mi pare rau… in timp ce al meu prieten imi povestea ce si
cum, prin fata ochilor mei se derulau putinele filmulete avute
impreuna… acu’ doua luni ma sunase sa-l ajut cu un colaj muzical, iar
eu eram ocupat… prea ocupat… iar acum, acum nu mai e… l-am
revazut in mintea-mi deja confuza.. in Egipt, inotand in Marea Rosie,
in Phoenix… nu l-am ‘prins’ dansand, atunci eram cu ‘altele’, insa ai
batrani vorbeau cu admiratie despre el… dar stiu ca a fost bun
coregraf…l-am vazut la lucru…  glumet, mereu cu-n zambet in
coltul gurii… nu mai e… si-mi pare rau… sunt convins ca acolo
unde e danseaza… Odihneste-te in pace, Milidi Tataru!
  • Share/Bookmark

diagonale-diagonale…

Marţi, Februarie 21st, 2006
citind presa pe diagonala am ramas cu reminiscente ele prezentului deja trecut…
‘romanii au inceput sa manance mai multa carne’ – cu 10% mai mult… mai, mai…
’seful statului ingrozit de pensiile parlamentarilor’ – cine n-ar fi (in afara de ‘alesi’?)
‘fostul premier ar putea fi ‘tradat’ si la Camera Deputatilor’ – hai s-o vad si p’asta…
‘FMI:
plus la taxe, minus la lefuri’ – oare cum ar fi fost ca Romania sa-si
fi mentinut statutul de tara far’ de datorii? ce folos?…
‘3.000 de miliarde datorie la dascali’ – d’asta suntem atat de ‘cititi’…
‘dupa
ce peste 400 de asistente medicale calificate muncesc in strainatate,
un nou val se pregateste pentru Germania’ – uite asa ne ‘ducem’ unu’
cate unu’…
‘biletele la Depeche Mode vin odata cu primavara’ – finally…
‘SUA isi cauta aliatii in eventualitatea unui atac impotriva Iranului’ – iar?…
 
ce sa mai zic? poate ‘noapte buna!’
 
Always take the high road…
And I’ll see you there…
  • Share/Bookmark

sunetul muzicii…

Marţi, Februarie 21st, 2006
plecand de la chestiunea cu manelele si cultura, m-am aplecat mai
temeinic asupra unor studii ce trateaza efectele muzicii asupra omului,
urmarind varii aspecte… am ramas surprins de rezultatele
experimentelor ce-au studiat rezonanta fiecarei note cu rezonanta
Pamantului, exprimabila-n energie vitala oricarui organism…
Tomatis
afirmase ca ‘urechea nu este facuta numai pentru auz, ci este menita sa
energizeze creierul si corpul’… cautand studiile lui, am gasit o
chestie ce-o auzisem mai demult, careia nu i-am acirdat insa atentia
cuvenita. ’sunetul poate fi o sursa extraordinara de energie’ sustine
savantul francez, care la cei saptezeci de ani ai sai e vivace rau si
doarme 3-4 ore pe noapte… el si-a concentrat atentia pe rezonantele
fiecarui instrument si dupa indelungi masuratori a ajuns la concluzia
ca sunetele de inalta frecventa in special ne ‘incarca bateriile’… si
de la frecvente am ajuns la celulele corti, la cauzele si remediile
pentru ‘urechile obosite’ cu care se ‘trezeste’ inzestrat de la o
varsta tanara omul ‘urban’… ‘urechile nostre sunt o reflectare
intoarsa a intregului corp, conform teoriei acupuncturii’… mai sunt
multe de studiat, foarte multe chiar… iar domeniul neuroacusticii imi
pare teribil de interesant… pentru ca fara muzica n-ar mai fi
nimic… cel putin pentru mine…
 
If it weren’t for your challenges, how would you ever know that there are things you still misunderstand?

You wouldn’t.

Bless them. Embrace them. Give thanks.

  • Share/Bookmark

recuperari…

Marţi, Februarie 21st, 2006
am intrat in recuperari… sa recuperez timpul pierdut anu’ trecut
cu devierile de la cursul firesc al lucrurilor, gratie entuziasmului
meu la orice idee noua, buna de-a fi explorata… am dat-o ‘colo de
raceala, am chemat lumea la studio si ne-am apucat de lucru, ca-s multe
restante… principalul este ca am stabilit un ritm de lucru
sustinut… primul album va fi gata la timp… si cum organizarea mi-a
pus la dispozitie timp si pentru altele, am comasat totul in jurul
studioului.. alte proiecte pentru vara asta si-au primit azi piatra de
temelie… in mod cert mi-s intr-o avansata stare de panica si vreau sa
recuperez tot, dar absolut tot pentru ca stiu ca pot…
am
spus ca-mi restrang drastic activitatea-n publicitate… iar azi am
primit o multime de solicitari, ba mai mult am participat la o
licitatie… licitatie ce m-a facut sa ma enervez un pic pe stimabila
concurenta… hai ca dam un pret mic-mic-mic, platim oamenii prost iar
calitatea serviciului va fi pe masura… clientul este constient ca
pierde, insa campania trebuie derulata, cei ‘de afara’ cer cat mai
multe oferte, asa ca licitati… n-am vrut sa dau cel mai mic pret,
numai sa pastrez clientul in portofoliu… am preferat sa ofer un
pachet complet de servicii, lasandu-i sa decida raportul
calitate/pret… pentru ca experienta anterioara a fost una cu mari
rezultate si stiu ce putem face… am decis sa nu mai vand ieftin
nimic… nici macar pe mine… mi-am invatat lectiile…
ma
podidise un val de entuziasm… ‘hai sa le aratam cine suntem’… m-am
calmat repede insa… prioritar ramane studioul, aici ma simt in largul
meu…
 
There’s always a way…
Though chances are, it’s not the one that first comes to mind…

Commit only to the end result, drop the “cursed hows”, and be unfettered by closed doors, dashed hopes, and broken promises…

  • Share/Bookmark

CEO…

Marţi, Februarie 21st, 2006
detest cuvantul ‘director’, sub orice forma… cand m-a intrebat
draga mea contabila, in vremurile de inceput ale odiseei srl-istice, ce
functie o sa am am raspuns: ‘habar n-am, om bun la toate’… mi-a spus
ca tre’ sa am o functie si a trecut ‘director general’… bleah, asa am
ajuns ‘dom’ director’… mai tarziu a venit vremea sa intereactionez cu
oamenii, oferte, documente… cum orice document oficial tre’ semnat si
specificata functia in josul numelui, am evitat sa folosesc
‘director’… si cum is mai mult executiv, mi-am trantit un CEO de
toata frumusetea… multa lume nu stia ce e CEO asa ca am gasit
potrivit sa folosesc aceasta titulatura, doar pentru a nu folosi
‘director’… un pic mai tarziu, in orele mele dedicate studiului ‘by
myself’, am realizat cu ce se mananca CEO… si m-am speriat… desi nu
vreau sa am nicicand o mare companie, pentru ca la ce fac eu nu se
preteaza si nici nu vreau sa am o imensa bataie de cap, am ajuns intr-o
stare dilematica: director (care poate fi orice facator de srl) sau
sa-nvat sa devin un CEO… pentru ca sincer sa fiu m-a atras teribil
felul lor de-a fi… am ales ultima varianta… nu-s CEO, asa ca am
renuntat la titulatura in semnatura, insa-mi dau silinta de-a deveni
unul…
punct de plecare mi-a fost o carte
gasita pe Amazon, la care inca mai rumeg… subaltern fiind, auzeam
acele glume gen: ‘ce e mai tare ca un director? – doi directori’…
acum as spune: ‘un CEO’…
desi termenul n-are traducere,
multi il definesc ca fiind acela de ‘director general’ sau ‘director
executiv’… CEO, sau Chief Executive Officer mai pe lung, e mult mai
mult… ca mentalitate… dar pan’ acolo e ceva cale de strabatut…
 
Would there be any
point in giving you the gift of imagination, the freedom to think as
you choose, and dreams that set your soul on fire if even a single one
of them couldn’t come true?

I think not.

I love you too, too much.

  • Share/Bookmark

zigga-zdranga…

Marţi, Februarie 21st, 2006
bon, am programat lansarea albumului Linia2 pentru 17 martie…
asa ca de maine, in cel mai spartan stil, batalia pentru terminarea
albumului… pare absurd sa iei in calcul atat de putina vreme, insa
asta simt… ca va fi gata…
saptamana asta incep si
campania pe Guerilla pentru unul dintre clientii ce i-am pastrat,
demaram si campania online, mai subtire ce-i drept insa e un test ce
vizeaza mai multe aspecte…
viata editoriala a orasului se
va imbogati cu o publicatie saptamanala… si mi s-a propus un barter,
asa ca tre’ sa-mi pun creierii-n miscare si sa fac un script… primul
pas catre brandingul lor… si fac barterul… desi n-am nevoie de
reclama, insa vreau sa-i ajut… pentru ca din ce in ce mai putina lume
sustine pe altcineva care incearca sa-si croiasca un drum… 
mi-am
luat o carte de marketing publicata de editura universitatii harvard…
faceam o paralela intre cartile ‘noastre’ de marketing si ‘ale lor’…
mare diferenta desi fundamentele-s aceleasi… ‘ale lor’ dau chestiuni
exacte, nu generalitati sau exemple-n linii mari… asa ca mai bine
raman aplecat peste cartile ‘lor’.. asta sa mai echilibrez balanta ca
am renuntat la facultate din orgoliu… pentru incultura mea generala…
as face multe de-ar fi mai mare ziua… ca timp… vreau si
aia, si aia, si ailalta, ca-s multe chestii de-mi plac si mi-ar placea
sa le fac.. dar nu le pot face pe toate… desi din cand in cand mai
incerc…
 
Has it
occurred to you that just as much as you now want your dreams to come
true, once they have, you’ll just as earnestly, passionately, and
“badly” want to do, be, and have even more?

Of course it has.

So with this line of thinking, you also realize that you will never,
ever have all you want, right? Oh, that’s not so bad, it means as you
constantly achieve, so will you simultaneously invent new dreams, just
as you always have.

Brilliant.

So the trick then, to being happy, is learning to experience it even
though you don’t yet have all you want, because you never will.

Nail this, and you’ll be set for eternity.

  • Share/Bookmark

lost in faith…

Marţi, Februarie 21st, 2006
azi Huliette a fost la biserica sa aprinda o lumanare ca a scapat
cu viata din accident… a intrat in biserica, a cumparat lumanari si a
iesit in curte, unde-i amplasat acel loc in care se aprind lumanari…
pentru morti si pentru vii, ca-i separat… a aprins lumanarile, da sa
plece si… portile bisericii incuiate.. cu lacat… nu si-a dat seama
cum de n-a vazut-o cel care detinea cheile ferecatelor porti, ca doar
locul de aprins lumanari era chiar la iesirea din biserica, pe
stanga… s-a uitat stanga-dreapta, nimeni… asa ca a apelat la
singura solutie ramasa: sa sara gardu’ bisericii, ziua-n amiaza mare…
cu atentie insa, sa nu se-ntepe in crucile gardului ce erau sudate-n
scopul de a tine intrusii afara… sau sa-i tina pe cei uitati in
curte, habar n-am…
 
And that reminds me, since I don’t pray in question marks, I hope you don’t either.

You know, “Can I, please…? Will you, please…? “If I do x, or
sacrifice y, will you do z…?”. We have spam filters here, too, and
since only you can answer those kind of questions, they kind of just go
in one port, and out the other.
But, hubba-hubba, if you pray in “thank yous”, especially for stuff you
haven’t yet received or experienced but as if you already had, those we
all hear.

Amen!
  • Share/Bookmark
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A