rau…

am devenit rau… teribil chiar… desi nici nu ma obosesc sa
ridic vocea… insa vad ca vorba-mi taie, iar replicile nici macar
gandite ating unde nici n-am banuit … si-mi pare ca rautatea asta ma
mobilizeaza… poate-i doar o iluzie insa treburile merg mai bine asa
cand imi infig taisul vorbei in beregata oricui vrea sa-mi iroseasca
timpul… ea a ales sa ramana langa mine… desi plateste cu varf
si-ndesat mica ratacire, oricat de nevinovata… nu exista mai mult sau
mai putin vinovat, acu’ cand scenariul meu se-nfatiseaza in alb si
negru… si chiar de ma doare inca teribil ca ma regasesc in locuri
deja stiute, albesc sau innegresc totul dupa bunu-mi plac… pentru
simplul fapt ca de asta data nu mai las nimic in voia soartei…
 
I know what to do! I know what to do!

Send me there!

Imagine me as a whirling ball of gold. Going in and out, to and fro.
Healing, helping, soothing. Understanding, showing, mending. Bridging,
rekindling, befriending. Let me be your doctor. Let me be your lawyer.
Let me be your ambassador. Your Pinta, Nia, and Santa Mara.
Exploring, discovering, and lighting the way.

Because there’s nowhere I can’t go, there’s no one we cant reach, and theres nothing we can’t do.

Hey, pretty cool to get those boats in there, huh?

Huh? Huh?
Acest articol a fost publicat în 17, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.