the awakening [2]…

[urmare]
 
opening theme
But I won’t cry for yesterday / There’s
an ordinary world / Somehow I have to find / And as I try to make my
way / To the ordinary world / I will learn to survive //
 
mestecand
tacticos bucata de hartie si cu-n zambet ironic in coltul buzelor,
Nebunul pasi pe calea ce hotari s-o urmeze. acelasi drum prafuit, pe
care-l urmase de mai multe ori, ce ducea practic la aceeasi rascruce de
unde a pornit.
in suspinul general al publicului regizorul scapa un mormait printre dinti facand un gest dezaprobator “incapatanarea sa ne va scadea audienta. nu asa trebuia sa se intample. cine m-a pus sa-l aleg pe el? cine?”
 
Son
/ You’ve got a way to fall / They’ll tell you where to go / But they
won’t know // Son / You’d better take it all / They’ll tell you what
they know / But they won’t show // Oh / I’ve got something in my throat
/ I need to be alone / While I suffer //
 
nimic din aceasta cale nu-i mai era de-acu’
strain. pana si fosnetul frunzelor, ba chiar si scartaitul prafului
strivit de pasii sai sunau la fel. aceleasi replici, din aceeasi
tonalitate, aceeasi muzica absurda repetata la infinit. insa era
hotarat sa schimbe ceva pe aceasta cale. se apleca brusc si-ncepu sa
aranjeze altfel pietrele de pe marginea drumului. “cel putin in acest
fel drumul nu va mai fi la fel” gandi el pret de-o clipita. 
- crezi ca astfel vei schimba destinatia?
era o voce ragusita ce-o cauta din priviri. nimeni.
dand din umeri reaseza praful drumului in cateva dare paralele.
- heh, si crezi tu ca astfel vei schimba destinatia?
aceeasi
voce ragusita, acu’ cu-n accentuat ton ironic. oricat de repede-si muta
privirea-n cele patru vanturi, nu surprinse pe nimeni ce-ar fi putut
sa-i adreseze o astfel de ofensa.
- vorbesc singur sau ce?
rupse o craca ce atarna linistita desupra drumului ales. 
-
nu, nu vorbesti singur. sau poti spune si-asa cata vreme
incapatanarea-ti trufasa te-a transformat si-n orb, nu doar intr-un
nebun… sarman nebun!
- arata-te dar! in mii de bucati iti voi sfarama capul ce-ti da impresia ca-mi poti vorbi astfel!!!
-
prea bine! ia prima piatra si da-ti cu ea in cap, umple-ti urechile cu
colb, acopera-ti ochii cei orbi cu frunze, fa ce vrei. ai oare ast
curaj?
- de curaj duc lipsa oare? ori nu alegand aceeasi cale pus-am curaju-mi la-ncercare?
-
cutezi a numi asta curaj punand chiar timpul vietii-ti gaj ? sarman
nebun, ce tu numesti curaj, altii numesc prostie… auzi la el, curaj!
ori chiar si-un prunc nedesprins de-a mamei tzatza stie, curajul tau ii
curata nebunie!
- da, cutez sa numesc cum vreau orice
poftesc, e doar firesc. sa cred ca pe-aceeasi cale, pe calea mea, de
asta data sa schimb ceva!
- ce? ordinea pietrelor? colbul drumului? umbra frunzei cum sa se-aseze?
- decorul, da!
- si-ti schimba destinatia?
- poate…
-
neajungand la ea, nu? captiv intre destinatia-ti identica [,] cu
punctul plecare! stupida alinare! ori din cate bag de seama, tu si
Sisif sunteti facuti de-aceeasi mama…
- taci! nu vreau sa te aud!
- ehei, nebun natang! e crezi Himalaya cand esti doar biet Parang!…
-… si? este alegerea mea…
- … de-a ma cufunda in crancen masochim! ce trist!!!
- habar nu ai ce vorbe arunci!…
-
… cum n-ai habar pe care drum s-apuci… atatea cai, atatea drumuri,
cu-atatea locuri ce-asteapta sa le vezi, iar tu, nebun natang, tu nici
macar nu crezi ca poate exista in lumea asta a ta o alta cale… am
dreptate oare?
- deloc!
- esti si trufash pe cat de
patimash. oh, biet turmash ratacit de-a ta turma… uita-te pe drum, e
oare a ta urma aceea ce-n praf in timp se curma?
era a lui. stia. recunostea urma pasilor sai asa cum recunostea mirosul diminetii.
-
nu nu-i a mea, spuse usor panicat, spulberandu-si urma cu o lovitura de
picior. praful imprastiat se asternu pe-al sau pantof…
- off…
- in fond, esti doar o urma, ce doar in timp se curma. maine fi-vei amintire, poimaine deloc. e doar un simplu joc…
 
this
time i’m a let it all come out / this time i’m a stand up and shout /
i’m a do things my way / it’s my way, my way or the highway // 
 
tresari
speriat. era un vis? fireste, atata vreme cat constieniza ca se regasea
in patul sau. simti formele iubitei ce dormea linistita langa el. se
lipi de ea, cautand protectie-n ispitioarea-i caldura. “doar un banal
cosmar” isi spuse zambind desi vorbele ragusite venite de pretutindeni
dar de nicaieri i se intiparisera-n minte.
 
Love me love me / Say that you love me / Fool me fool me / Go on and fool me //
Love me love me / Pretend that you love me / Leave me leave me / Just say that you need me //
Love me love me / Say that you love me / Leave me leave me / Just say that you need me / I can’t care ’bout anything but you //
 
pasii
sai greoi faceau ca praful sa se ridice pan’ la genunchi. obosise.
totul era la fel. stia fiecare detaliu, totul era intocmai ca la ultima
trecere. doar vantul ii dadea o senzatie falsa de prospetime.
- gata, ai obosit deja? sau doar te-ai plictisit sa te trezesti din betia trufiei si sa constati ca totul e un deja-vu?…
- iar tu? n-ai inteles ca vrea sa-ti tii gura cea spurcata? cobe!…
-
cobe? ori eu sunt cel ce-ti bate tare-n tobe, imbracand iubirea-n
colorate robe, ridicand-o-n slavi in false acorduri, apoi doar sa
digeri inghitind cu noduri minciuni impachetate-n soapte mult prea dulci rostite-n ceas de seara cand eu-l imbatat ti-l culci?
– vorbesti prostii de om deloc iubit!
- pe vremea mea, ceea ce numesti iubire,
era in doi, in noi… acum ati evoluat… in trei, in patru, sau mai
stiu in cati… promiteti luna, stele, pentru-o noapte doar, apoi cui
‘te iubesc’ ati spus n-aveti deloc habar… il spuneti prea usor,
oricui, oriunde, oricum… va furisati, mintiti si-apoi raniti pe
facaturi de cruci ale iubirii va autorastigniti… matiri ai iubirii,
cica… da, asa va si numiti… desi nimic n-are a face cu ceea ce-n
iubirea pura un indragostit doar poate face…
- da, vorba ti-e dibace… frustrarile iubirii rasar incet din tine…
- de ce? am iubit si-am fost iubit deopotriva… o data doar…
- iar asta te face expert cu al iubirii har… un expert parasit, inabusindu-si frustrarile de dupa in a teoriei cupa… halal!
- parasit? da, cand a murit. dar ne-am iubit, ori nu mai pot iubi. nimeni nu poate, decat o data…
- te inseli amarnic!…
- repet, ati evoluat, cum sa va amagiti va place. insa dincolo de vorba-mi cea dibace, mult adevar zace.
- da, doar zace… ca orice adevar…
- dar tu, natangule? de ce mereu alegi aceeasi prea batuta cale?…
 
Cynical,
jaded, faithless, disappointed, disillusioned, used / If I could take
back all my sweat, my tears, my sex, my joy I would / My time, my love,
my effort, passion, dedication / In case of mistaken identity I gave
these things to you / If I sound angry, bitter, sad, infatuated, it’s
the truth /Denial, anger, bargaining, depression, just a few / Stages
of acceptance that it’s really over /It’s just so complicated and I’m stupid for believing in you //
 
Are my lips unkissable? / Are my eyes unlookable? / Is my skin untouchable? / Am I unlovable?
music fades out
 
to be continued…

 

Acest articol a fost publicat în 17, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.