necrestin…

mi-am aratat latura cea mai neagra a ‘eu’-lui meu. asta a
speriat-o. sau poate a surprins-o datorita subestimarii. adevarat, nu-s
ca cei care asteapta poate o viata ca plata sa vina de Sus pentru cei
ce gresesc fata de mine. cata vreme imi sta in putere sa pedepsesc o
greseala, cerand satisfactie , o fac. ca vreau tripla plata-mi, asta e!
data viitoare-s sigur ca va gandi inainte de-a face ceva. si dintre
toti cei carora le-am cerut satisfactie, tocmai barbatul perfect s-a
gasit sa ceara indurare. iar ea, sa ma creada nedrept, desi prefera
sa-mi ramana alaturi.
- cine esti tu sa pedepsesti? te crezi Dumnezeu?
- in lumea mea, da! dar cu frica de El!
detest
fariseii ce-ti spun sa-ntorci si celalalt obraz cand de sange fata iti
este plina. chiar de uita cat blesteama pe-ascuns si cate planuri de
razbunare nascocesc in minte, de cate ori ucis-au in gand pe multi. ma
consoleaza gandul ca oricat de nedrept as fi, macar am bunul simt sa
anunt ca taxez greseala.
si totusi l-am iertat. nu sufar plangaciosii ce uita a fi barbati pan’ la capat…
halal !…
Acest articol a fost publicat în Personal, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.