mars fortat…

esti oare in stare sa iubesti intr-atat incat fii in stare sa mori pentru acest lucru?
ei bine, da!… am murit deja. si-am inviat din nou. in bratele ei.
si-a ales drumul. acum spune ca stie, ce, de ce si cum. bun… tot ce
pot sa spun e ca mocirla araturii-mi pare acu’ drumeag, desi pasu’ mi-e
greu si-nfometat de-asfalt. mai stiu ca drumu-i colo, m-asteapta
undeva, si-l voi gasi candva, il simt si-l caut oricat din timp imi va
lua. acesta-i pretul, stiu, si-l voi gasi, sunt sigur, desi mi-e totusi
teama ca-l voi gasi dar singur. doar mersu-mi sparge teama, pot doar
spera, atat. sa-nvete iar sa mearga cum o facea demult…
am rupt scenariul … prost… si fara de folos… aceleasi replici
fade, le stiu chiar pe de rost. l-am rupt si l-am rescris, cu sange, cu
noroi si poate ca-ntr-o zi, cand fi-vom iara ‘noi’, voi scrie iar cu
pana-mi secata de cerneala …
esti oare in stare sa-ti cauti drumul intr-atat incat sa fii in stare sa-ti dai duhul mergand?… 
Acest articol a fost publicat în 17, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.