paul…

azi mi-am revazut un prieten drag, dar scump la vedere. si-a dat
demisia din functia-i importanta si pleaca definitiv ‘afara’. dintre
sute de angajati care vor lucra la aceea institutie prestigioasa
dintr-o civilizata tara europeana , el va fi singurul roman. iar romanii
habar nu vor avea de asta, dar nu ca le-ar pasa cumva. ma bucur pentru
el. dupa atatea grele misiuni se aseaza, chiar daca nu acasa. si se
casatoreste cu o ea din alta tara civilizata. ea, fata cu prea mult bun
simt la asa statut, isi paraseste familia si tara pentru a-l urma. si
se vor stabili acolo. in octombrie se vor casatori si daca lucrurile
vor fi in grafic, vom fi acolo. chiar vreau. daca nu, la anu’, vor
marca evenimentul in Romania cu o sarbatoare campeneasca. ar fi
nemaipomenit sa fim la ambele evenimente.
cand m-a sunat
azi mi-a stat un pic inima-n loc cand i-am vazut afisat numele pe
display-ul telefonului. nu ne-am mai vazut de un an, a fost mai mult
plecat. era prima oara cand iesea ‘in oras’, asa ca am iesit. in Doors.
eu cu Huliette la o sticla de vin (rosu fireste), el la bericile lui,
ca deh, ne-am lasat masinile acasa. am povestit, ca aveam multe sa ne
spunem, am depanat amintiri. timpul a trecut repede. cert e ca inainte
de a pleca vom merge impreuna la o ‘ iarba verde de padure’, motiv bun
pentru a-i prezenta noua mea gasca. au trecut anii, nu mai suntem acei
haiduci, deh… si abia astept sa faca sosul acela faimos … uhaaa…
imi numar prietenii pe degetele de la o mana, hai doua… insa ma mandresc cu ei… sunt ai mei… de-ai mei…
Acest articol a fost publicat în 17, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.