pasator…

mai uman… asta-i feelingu’ de l-am avut azi… am invatat in
aste zile a fi un pic mai ingaduitor cu cei din jur, sa-ncerc a nu mai
vedea totul prin prisma mea si-a pretinde ca si ceilalti sa vada
intocmai… asa c-am lasat pedala de acceleratie mai moale si-am
schimbat modul de abordare…
 
m-am dus chitit
sa-l taxez. si-n final m-am trezit dandu-i inc-o sansa-n plus, da’
ultima, de-a se pune pe brazda. nu, nu pe brazda mea, insa atata vreme
cat interactionam am un minimum de asteptari. i-am inteles
incapatanarea, deh, varsta! insa sper sa-si fi vazut orizontul ce i se
deschide, altminteri nu-s dispus sa mai dau inca o bila alba pentru
acelasi paragraf din viata lui… cert este faptul ca ii dau credit…
 
intre doua injuraturi la adresa santieristului roman ce
lucreaza far’ de cap, stricand ce altii construiesc, am poposit la o
cafea la locatia unui prieten pentru a mai pune tara la cale. deh,
planuri noi pentru sezon nou. Huliette s-a-nfiorat cand l-a auzit
vorbind de sume atat de mari, insa asta-i regula jocului. banul trage
la ban, mai ales daca esti chivernisit si calculat in investitii…
plus ca momentul conteaza… sa fii acolo pe faza si mai ales sa ai
bani… insa dincolo de toti banii ce-i invarte e un om bun… cum rar
gasesti.. si culmea, munceste in continuare pe branci…
 
in
drum spre oras ne-am amintit ca n-am mai trecut de un car de ani pe la
anumiti oameni. cum nu mai vreau sa mai aman nimic am pus mana pe
telefon si ne-am anuntat venirea… la fel de simpli si directi. si-au
dat 5 ani pentru a termina aceea casa si-au terminat-o in 2 ani
jumate… e gata. am vazut-o in stadiul de macheta, in stadiu de desen
de mana… acu’ e ridicata… deci, se poate!…
seara extrem
de relaxanta… povesti din tinerete, bancuri, chestii lumesti… mi-am
amintit cate griji isi facea cand si-a luat postul in primire. acu’ i
se cunoaste lipsa cand pleaca in concediu. iar ceea ce parea nebunie si
o chestiune greu de realizat, acu’ e certitudine… al doilea exemplu
al zilei de om gospodar si chivernisit cu banii… nimeni nu pricepe
cum de putem cheltui atata-ntr-o luna, insa consider lucrul cel mai
usor de facut a cheltui banii…
 
2 exemple ce
ne-au pus pe ganduri.. nu mai ramane decat sa se vada o schimbare… la
plecare m-a intrebat zambind: ‘mai, si voi n-ati venit sa-mi cereti
ceva?’… m-a busit rasul. nu intelegeam. ah, da, mai toata lumea isi
face aparitia dupa ceva vreme pentru a cere ceva de care are nevoie…
aveam nevoie sa-i vedem… atat… mi-a marturisit ca-i bucuros ca m-a
cunoscut si ca multe lucruri castigate din asta relatie i-au folosit in
viata. in fapt, n-am facut nimic altceva decat a-i confirma ceea ce de
fapt stia. si l-am ajutat sa se exprime. de invatat eu am avut de
invatat. si inca mai am. ma amuza faptul ca nu pricepe ce am putea avea
noi de discutat vazandu-ne. imi invoca mereu domeniile noastre de
activitate, firile noastre atat de diferite. si asa amuzat cum sunt,
realizez ca tocmai aceasta diferenta ne apropie. n-am nici un prieten
care sa-mi semene. si nici nu voi avea vreodata pretentia. insa tot
acest mozaic de caractere ma determina sa invat multele lucruri pe care
eu nu le concep. si mai ales sa le accept, desi uneori e teribil de
greu.
 
nici azi n-am inteles de ce al meu bun
prieten isi facea griji asupra starii mele de spirit de la padure. am
avut momente cand eram in ale mele, insa starea sa de vinovatie n-o
gaseam nicidecum justificata. n-avea legatura cu ceea ce se intampla
acolo, dar aceasta grija mi-a aratat ca-i pasa. iar asta ma face sa fiu
mai pasator cu oamenii din lumea mea.
mai am atatea de invatat… si la cat de complicat mi-s, eu unul nu m-as iubi…
‘neiubibil’, da’ iubit… iar asta imi arata ca tre’ sa fiu si mai pasator decat am fost… 
 
How
do you know, Dear, that throughout the countless millennia leading up
to your birth, all the myths and legends and prophecies that
foreshadowed your extraordinary life, piercing insights, and the
planetary changes that would then result, weren’t kept in the strictest
confidence by the wisest and most noble seers ever to grace the face of
the earth? As a way of reassuring one another, and indirectly the
civilizations they ministered to, that a brighter future for humankind
loomed; that “the best” was yet to come? And that their finest and most
trusted disciples hadn’t sworn with their lives to promptly and
secretly destroy such tablets and manuscripts upon learning of your
arrival, so as not to cause absolute public pandemonium at the simple
mention of your name or the passing of your shadow?

 

Acest articol a fost publicat în 17, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

(insereaza codul din stanga)