contrasens

chiar si-n criza de timp gasesc ragaz pentru micile-mi vicii. nu am dau in vant dupa fotbal, insa cand joaca vreo echipa pentru care am niscai afinitati, ma ‘plantez’ in fata tv-ului. daca Olanda, care mi-a ramas draga de pe vremea tripletei Rijkaard – Gullit – Van Baten, a pierdut, astazi Franta a castigat… nu mai au vana echipei de pe vremea lui Platini, insa Zizou imi place… si nu numai el… as vrea sa-i bata brazilieni ca si-asa nu fac mare branza. Ronaldinho e cam sters, iar Ronaldo nu mai exista (chiar de marcheaza).

repet, nu ma dau in vant dupa fotbal, nu ma mai incanta de cand s-a industrializat. daca vei vedea inregistrarile deceniilor trecute, poate vei intelege de ce… da’ cateodata ma apuca o nostalgie ce ma tine din treaba… hai, gata, ca am o revista de facut… 

resimt oboseala acumulata-n acest rastimp… numarul 2 e in lucru, pe ultima suta de metri iar ieri am dormit de-am rupt, desi nu-mi permit acest lux. am vorbit cu cineva la telefon? cica, insa nu-mi amintesc nimic… revista nu se face singura asa ca azi tre’ sa recuperez…

cu noaptea-n cap am batut drumul catre statiune pentru a vorbi cu oficialitatile… daca m-au trecut peste oamenii care asteptau la usa e una, da’ sa bat drumu’ de pomana ca ‘n-am timp pentru asta acu” e alta… asta insemanand ceva nedefinit, pentru ca eram inarmat cu un plan de afaceri, nu venisem strict pentru un interviu… si ce daca ceilalti au ramas interzisi de asta reactie? ce daca citeam regretul in ochii lor? nu ma-ncanta cu nimic… dar ma irita faptul ca o astfel de abordare imi da un pic planurile peste cap… da, am si planul B, da’ de cand ma multumesc eu cu planuri B?

bun, inapoi la treaba… ieri am primit layoutul unui client important, asa ca acu’ tre’ sa fiu de 2 ori mai competitiv… inainte de lansarea revistei am trimis cate un mail la toate marile agentii de publicitate pentru o eventuala colaborare… stiam ca-s prea mic pentru a le capta atentia… ieri la replay-u’ de confirmare le-am amintit acest lucru… daca voi nu vreti, las’ ca clientii vostri vor vedea fiabilitatea produsului meu…

gata, la treaba… ca-i multa… mama, ce somn imi e

n-am crezut ca ideea se va dezvolta atat de repede… in fapt, nici nu stiu de unde am inceput, ca tot incercam azi sa ma dumiresc… doar am vazut o nevoie, am gasit solutia si-am pus osu’ la treaba… ideea a prins, au aparut noi oportunitati si uite asa ideea a inceput sa se ramifice…

e drept, multa treaba… insa si satisfactii pe masura…

mi-a venit ideea sa fac un fel de battle al bucatarilor sefi… deja lista e facuta…

primul meu subiect este meserias rau… si cu mult bun simt… si haios…

concret, ii pun sa-mi dea cea mai tare reteta a lor, mod de preparare, fotografiez procesul pan’ la preparatul ce-ajunge-n farfurie…

MISS GRILL e un hibrid mixt grill ce-l intalnesti in bucataria traditionala, cel insirat pe trei betzisoare de frigarui. acesta e diferit, chiar e de MISS… usor de facut, satios si gustos… sfanta treime-n gastronomicele-mi gusturi… reteta si pozele le-am pus in revista… in curand voi face revista disponibila online, asa ca oricine poate saliva-n voie in fata monitorului…

dupa toata chestiunea-n sine am papat preparatul.. de-li-cios!

mai am pe lista cativa sefi bucatari ce vor veni cu chestiuni la fel de ‘grele’…

 

dupa vanzoleala cu treaba-n statiune, fotografii, contracte, colectat date, discutii, am dat fuga la congresu’ convocat de SI… traiasca si-nfloreasca ca-i fata tare buna… lumea era deja adunata la locul stiut, toate cele pregatite… noi eram intarziatii, cei cu treaba… mare mi-a fost mirarea ca un bun prieten mi-a cerut oferta de reclama-n revista… ori el e om de media, are experienta-n bransa, asa ca bag de seama ca i-a placut revista si a gasit-o extrem de utila pentru a-si promova biz-u’… am lasat astea pe mai tarziu, eram la chef… cu toata gasca de datatori de banzaiuri… a fost frumos si relaxant (uh, ce nevoie aveam de asa ceva).

 

pe inserat ne-am intors acasa… iar am vazut un accident, de asta data la noi pe strada… neacordare de prioritate, lovitura-n plin, tinere destine radical schimbate… mare pacat ca oricine-si poate lua carnet si poate iesi pe strada sa-si umfle muschii masinii… mare pacat!…

 

am vazut si eu meciu’ cu Olanda – Portugalia… asta ca-mi place Van Basten, chiar de acu’ ii antrenor… joc frumos, insa multe gesturi nesportive… multe cartonase rosii si si mai multe galbene… favoritii mei au pierdut, insa asta e… nu mi-s mare microbist insa am si eu miciile mele delicii fotbaliatoare…

 

am ajuns la concluzia ca am un telefon tare destept… asta pentru ca pot trece pe lista neagra orice creatura ce-ncearca-n fel si chip sa-mi tulbure linistea… din pacate lista se mareste… noroc cu telefonu’ ce ma scuteste de nesfarsitele ilogice beep-uri…

 

colac peste pupaza mi-am mai servit una ‘rece’… pe zi ce trece mai apare o nebuloasa-n plan personal ce ma da un pic peste cap… sincer sa fiu, numa’ de asa ceva n-am timp si chef… am imbatranit… iar maine e luni si-am meeting la prima ora… in deplasare…

 

good night and good luck! 

duminica… pana si Doamne-Doamne s-a hodinit in asta zi… cum nu-s Almighty tre’ sa pun osu’ la treaba… nu numai eu… azi, cand e ziua lu’ Si… traiasca si-nfloreasca … prieteni ca ea mai rar… asa ca vom face cumva si ne-om infatisa si la congresu’ din poienita.. musai…  

acasa… ce bine, insa numa’ timp de stat acasa n-am avut… plcat
in statiune, sesiune foto, de colectat facturi restante, de incheiat
noi contracte… numarul 2 al revistei este ‘pe vine’, asa ca nu-i timp
de zabovit… partea frumoasa este ca o mare firma ne-a dat vot de
incredere si si-a rezervat spatiu in revista… le-a placut ideea… in
fapt, ideea a prins, oamenii au inceput sa inteleaga ca nu vorbim
vorbe.. revista e palpabila, proiectul este amplu… si tre’ facut
ceva… televiziunile au inceput o cruciada anti-Litoral-Romanesc… se
promoveaza bulgarii, grecii, turcii… e trendy sau careva are
proprietati pe acolo… nu zic ca e lapte si miere la noi, mai sunt
multe de pus la punct, insa hai sa contribuim la PIB-ul altora… nu ma
intereseaza ca-s multi romani ce-si castiga painea aci… aratam ce e
urat… ce e frumos trecem cu vederea… e trendy…  

drumul de intoarcere a fost ingrozitor…

adauga la
circulatia din Bucuresti faptul ca lucratorul roman asfalteaza soseaua
spre litoral in sezon estival, lasandu-te sa circuli pe un singur fir,
plus sirul de masini ce-au apucat calea catre mare, macar de-un scurt
weekend…

pe drum am oprit un pic, masina avea cate ceva…
exact minutele acelea de ragaz ne-au tinut un pic mai departe de un
accident… intre Drajna si Fetesti circulatia oprita… doua masini
noi lovite frontal… masinile praf… victime… disperare mare…
accidentul tocami ce se petrecuse, Politia si Salvarea nu ajunsesera la
locul faptei… infiorator… o depasire fioroasa probabil si un impact
devastator… printre fiarele contorsionate am vazut soferita, decedata
probabil, tinuta in brate de o alta femeie ce plangea… celelalte
trupuri erau insirate pe iarba… o a treia masina ce probabil mergea
regulamentar fusese atinsa din lateral… si pentru ce? probabil unul
dintre soferi, prea sigur pe a sa masina, a intrat intr-o depasire
neterminata… merita?…

dupa concert am ajuns la ai nostri buni prieteni din Bucuresti…
Gelu n-are nici o treaba cu bucataria.. adica are, insa n-a facut nici
un fel de curs pe astfel de teme… meseria lui este alta, insa
pasiunea pentru bucate il face maitre, chef sau orice alt rang ce sta
desupra slujbei de bucatar… ne-a asteptat cu file de somon in
foietaj… cu branza cu marar si alte dracovenii de m-am lins pe
deshte… a citit el intr-o revista si pentru ca stia ca venim a dat
drumu’ la cuptor… tiiiii…

dimineata mi-a pregatit micul
dejun… a vazut el intr-un nu stiu care film cu Cher ca mama ei facea
un mic dejun delicios… si anume… o felie de paine toast, gaurita pe
mijloc, prajita in tigaie in ulei de masline extravirgin (musai), spart
un ou, introdus im mijlocul painii prajite pe jumatate, intors pe
partea cealalta, pus o felie de bacon desupra, intors din nou, pus o
felie de cascaval, intors din nou pe cealalta fatza si aruncat in
farfurie cald… am dat in balbaiala.. de-li-cios…

orgasmat… asta e cuvantu’… concertu’ DM m-a uns la sufletel…
pentru ca bajetzii-s profi si cu asta basta! lasat treaba balta pe plan
loco, fugutza cu Huliette in buricu’ tzarii sa mai bifez o mica mare
dambla: Depeche Mode live! am ajuns la marele fix, ghidati telefonic de
Razvanu’ care s-a naturalizat in marea inghesuiala de ‘colo… lasat
bidonu’ cu apa la poarta ca sa cumparam din stadion bauturi clocite
(naspa faza), controlati peste tot, intrati in sector cu Ochescu si Fat
Frumos cu paloshu’ gros Muha de la Cassa Loco (mai nou apucat de
lautarie, mai sa fie), instalati pe locuri (deh, gasca!), postati la
interminabilele cozi la apa, cola, bere (far’ de alcool), toate fierte.
Suie Paparude 3 piese, Sistem vreo 3, interesanta combinatia cu
rapsodu’ Leshe da’ nu i-a bagat nimeni in seama… eu bashicat de
sonorizare si de minusculul ecran ca trebuia sa-mi pun rau imaginatia
la incercare… eram multumit sa-i aud pe viu, ca de unde eram nu prea
ii vedeam prea bine… in fine, toata dezamagirea s-a spulberat cand au
intrat pe scena… sunet impecabil, ecranele au aparut de nicaieri,
videoproiectii facute la milisutime de secunda, decoruri hi-tech, iar
ei cantand ca pe disc… profesionisti, ce mai… n-am stat deloc pe
scaun, imi parea normal sa cant cu ei… atmosfera de concert, brate
fluturand ca-n concertu’ de la Paris… au terminat programu’, au iesit
de pe scena, au venit la bis, au mai cantat vreo 20 de minute si au
iesit… dusi au fost, chiar daca lumea a ramas pe loc, batand din
palme si-n spatarele scaunelor… pa! ‘doar atat? astia-s nebuni?’ am
intrebat dezamagit… au fost aproape 2 ore… nici n-am simtit cand a
trecut timpul… lumea a pornit catinel catre iesire, nu tu bengoshi cu
aere, nu tu scandalagii… altfel de lume… Evenimentu’ a scos o
editie ca amintire distribuita gratuit.. frumos din partea lor, chiar
daca articolele-s slabute… cert este ca Depeche Mode e Depeche
Mode… profesionisti… si m-au uns rau la inimioara… sar’
mana! 

gata, imi iau zborul catre Bucuresti, desi am multa treaba p’aci…

ma
duc la concert, asta e! fac abstractie ca numarul 2 al revistei tre sa
fie gata duminica, ignor faptul ca dupa concert va trebui sa dorm un
pic si sa revin pe campul meu de batalie.

poate-i singura data cand vor veni p’aci si n-am chef sa ma duc pe alte plaiuri sa-i vad.

ideea
noastra a prins contur, din ce in ce mai multi subscriu si ingroasa
randurile celor care vor sa faca ceva. avem interese comune.

ta-daaam… decolez… 

tiii… treaba multa mi-a condensat agenda (nefolosita inca).

maine
ar trebui sa fiu la concert la Depeche… cum adica ar trebui? voi fi!
chiar daca am o tona de treaba acu’ cand tre’ sa dau bice pentru
numarul 2 al revistei.

Huliette m-a intrebat azi daca-mi
place ce fac… cum vine asta? ‘pai da, tu ti-ai inceput afacerea sa
faci muzica si acu’ suntem agentie de publicitate in toata regula’…
si? asta nu-mi place? ba da! si inca cum…

ne-am extins aria de servicii.. asta inseamna alergatura si batai de cap in plus… da-mi place, deh!…

am fugit!…