blue vs red…

the blue pill, or the red pill?
altfel spus,
öůpentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg.ö (Matei 13:13)
sau (cum spune Huliette):
“Zambilica te cheama!”
lasand la o parte celebrul (deja) “crede si nu cerceta”, dar luand in calcul acel “CERCETA?I toate lucrurile ?i luati ce-i bun”. (1 Telasoniceni 5:21) mi-am permis a aprofunda toate chestiunile ce mi-au starnit interes.

religia mi-a captat interesul dintotdeauna, asa ca am aprofundat chestiunea ce-o cred existentiala. cand imi doresc ceva, nu stiu cum se face, dar intamplarea sau soarta face sa intalnesc oameni care sa-mi spuna: “Follow The White Rabbit!”. ori cu indicii si dorinta oricine poate intra in miezul oricarei chestiuni ce-l intereseaza cu adevarat.
is departe de-a fi un rational. asta nu inseamna ca nu-mi ucid cativa neuroni cand e cazul.
ori vorbind despre religie, cred ca nu-i nevoie sa-ti folosesti rationamentul. multa vreme am crezut ca religia si credinta e una. experienta mi-a dovedit ca masura nu mai e plina, si cum nu ma multumesc cu jumatati de masura am considerat sa aprofundez problema. nu de alta, dar apar seisme.
religille isi au invataturile ei fundamentale. cata vreme nu pot fi supuse criticii (nu e cazul meu) sau nu admite obiectii , aceasta se numeste dogma.
cum marele risc al dogmelor este sa se indeparteze de filonul primordial din care s-a adapat, n-as putea spune ca-i o chestiune chiar pe gustul meu. si poate nici n-ar trebui sa fie.

toata lumea face referire strict la CARTEA religiei practicate. imi plac cartile. la nebunie chiar. dar dintr-o carte, si aici vorbesc despre ORICE carte, poti doar invata ceva. citate, versete, orice iti permite dioptria mintii.
pentru a avea credinta n-ai nevoie de o carte. la fel cum memorand o carte nu inseamna neaparat ca-i crezi cuvintele.
revenind la cartile religioase, pot spune ca le-am citit. ba chiar le-am studiat. asa de capu’ meu, dar punand intrebari in stanga si-n dreapta pentru a ma ‘de-confuziona’ cand era cazu’. Biblie, Coran , Torah, Sutre, manuscrise, carti de specialitate, religii comparate. pentru ca eram insetat sa cunosc cat mai multe dintr-o chestiune existentiala, plus ca vroiam devin slujitorul Stapanului.
le-am citit si inca le citesc, cu atentie, facand abstractie de faptul ca s-au pornit Cruciade, Inchizitii si Jihaduri cu cartea in mana, chestiuni ce-au avut ca rezultat maceluri, executii , violuri, jafuri, etc.
cand dorinta de cunoastere e mare, incepi sa vezi, sa auzi si sa intelegi anumite lucruri. greseli, exagerari, contraziceri.
eh, atunci mai crezi?
da, eu cred. si-s departe de a fi vreun ateu, pentru simplul fapt ca n-am nevoie de religie sa cred in Singurul, n-am nevoie de dogme, de cineva care sa-mi spuna ce sa cred sau sa merg undeva ca sa cred. e o experienta strict personala, care se traieste sau nu, pe care o ai in tine sau nu.
daca crezi, n-ai nevoie sa bagi in tine vreun supozitor sa scoti din tine credinta.
ce mi-ar fi lipsit? aveam un job caldut, nu dadeam cu carca, nu-mi zbateam creierii si-mi terminam nervii ca acum, aveam viitorul asigurat, plus ca eram bine vazut in comunitatea de enoriasi . asta fara sa fie nevoie sa dau vreo spaga pentru vreo parohie pricopsita cum se practica in zilele noastre.
aprofundand problema si avand parte de cateva experiente, a aparut intrebarea: “the blue pill or the red pill?”
cum nu-mi place sa fac ce nu-mi place sau ce nu cred 100%, mi-am facut alegerea. o alta chestiune personala ce difera de la caz la caz. platind pretul alegerii facute.
te nasti intr-o religie pe care n-o alegi, la fel cum nu-ti alegi parintii.
si tocmai pentru ca nimeni nu si-ar schimba religia daca ar incepe sa vada, sa auda si sa inteleaga ca ceva nu-i in regula (si aici intervin factori ca familie, rude, prieteni , lumea care n-o sa te ierte in veci pentru acest sacrilegiu), pentru ca majoritatea ar prefera gustul zemos al fripturii desi stiu ca nu-i friptura, pentru ca nu vreau ca nimeni sa aiba cosmaruri, sa traiasca cu remuscari sau sa simta jignit, imi voi pastra concluziile pentru mine. fair enough…

celor ce vor indrazni sa nu mai ia de bun tot ce le spune un slujbas si sa cunoasca pe pielea sufletului lor adevarul credintei lor, le doresc mult succes.
pentru a crede in altceva decat povesti, ai nevoie de cojones, nu de carti.
si totusi, EXISTA!
in doua variante chiar: blue sau red
 
“iti voi indica unde se afla luna, dar pentru a o vedea, trebuie sa nu te mai uiti la degetul meu.”
 
Acest articol a fost publicat în 17, Politica și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Po╚Ťi folosi aceste etichete HTML ╚Öi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

(insereaza codul din stanga)